La un moment dat am fost intrebata: cum ar fi daca te-ai trata pe tine asa cum ai trata un animalut de companie? Am ramas cu sprancenele ridicate …nu aveam animal de companie, ceea ce nu ma prea a ajutat sa raspund.
Azi imi e mai usor, am oameni dragi mie cu animalute si am un motan, de la care am invatat multe.
La ce ma gandesc ? Hai sa vedem!
Daca esti om responsabil si iti iubesti « blanosul» atunci te asiguri ca :
- este in siguranta
- are apa si mancare
- are confortul necesar
Dar oare e tot ceea ce facem, cand un animalut ne devine drag sufletului ?
Oare nu ne asiguram ca ii place ceea ce mananca, nu e prea mult dar nici prea putin.
Ca si-a facut plimbarea sau jocul pe ziua de azi, ca l-am mangaiat si i-am spus ce motan destept si frumos este.
Ne asiguram ca stie ca e seful casei, pana cand face o prostie si atunci ii amintim de disciplina… de cat de important este sa stie ce, si de ce, dar si ca eforturile ii sunt rasplatite, si la sfarsitul zilei poate sa toarca fericit in siguranta langa noi.
Oare nu sarim la primele semne ca nu se simte bine? Recunoaste , cel putin o data ai stat o ora nemiscat ca sa nu il trezesti ca na… e obosit, doar sa jucat toata noaptea.
Si atunci intreb eu , oare cum ar arata daca ne-am trata si pe noi insine, asa cum ne tratam « blanosul » din dotare ?
Cum ar arata viata ta daca inainte de toate te-ai asgura ca esti in siguranta, ai baut apa ( a venit vara !) si mancat (nu doar cafea), ai confort fizic si psihic ?
Iti dai voie sa te plimbi fara sens si doar sa te bucuri de soare si culori ?
Iti spui destul de des cat de suficient si demn de iubire esti, ca poti sa iti atingi telurile in viata cu un pic de disciplina si claritate in ceea ce faci ?
Iti permiti sa te joci, si odihnesti?
Nu doar sa alergi dupa ceea ce « trebuie » sa faci ?
Chiar, ai vazut vre-o pisica care sa fie preocupata de ce trebuie sa faca ?
« life is not lived safely, Life is lived dangerously » said the cat and went to sleep on that branch!