Toti ne indoim cateodata, toti ne intrebam daca vom reusi, daca suntem destul de buni, destepti, frumosi si devreme acasa. De multe ori e chiar constructiv. Pana ce asta ne face sa vrem sa fim mai buni, mai destepti, frumosi si devreme acasa nu e nici o problema.
Dar ce facem cand indoiala joaca in echipa opusa ? Cand indoiala ne opreste de la ceva, ne impiedica sa luam decizii, sa facem pasi importanti, sau sa credem cu adevarat ca meritam.
Indoiala poate lua mai multe forme, overthinking sau ruminatul gandurilor si scenariilor la nesfarsit,negative self talk- gandurile negative,sabotajul, stima de sine scazuta si altele.Suntem tare creativi cand vine vorba de indoiala.
Indoiala in sine poate fi privita ca nesiguranta, iar antidotul nesigurantei este siguranta. Cum?
In primul rand sa ne amintim un adevar de care uitam prea des :
NU este cazul sa credem tot ce gandim, nu toate gandurile noastre au o baza pragmatica, reala, dovedita si batuta in cuie.
Stiu, suna ciudat. Hai sa iti explic la ce ma refer.
Majoritatea oamenilor, si eu si tu, am avut cel putin o data ganduri destul de convingatoare si zgomotoase legate de cineva sau ceva ce urma sa se intample. Avem tendinta sa dam aceeasi greutate si importanta tuturor gandurilor noastre, mult inainte sau chiar fara sa verificam – rational si pragmatic- daca ele sunt plauzibile, reale si indreptatite.
In fata uneri provocari noi care ma scoate din zona de comfort e absolut normal sa imi apara indoiala, gandurile conform carora nu stiu, nu pot, mie nu imi iese, vorbesc prea repede, nu sunt destul de clara, nu am experienta in asta…si lista poate continua la nesfarsit. Suna cunoscut ?
Toti patim la fel. Diferenta este ca unii am invatat sa nu credem imediat tot ce gandim ci sa verificam daca acel gand are baza reala sau e foar frica, indoiala, necunoscut, dincomfort, lipsa de incredere sau de cunostinte ?
Cum facem asta ?
Exact ca atunci cand citesti o stire care ti se pare suspecta- verifici alte surse si ce stii tu deja. Factual, si nu ce presupui sub greutatea indoielii.
- De ce cred ca nu voi reusit ?
- Ce am facut alte dati ca sa reusesc ?
- Cum am invatat cand nu am stiut?
- Cum am deposit ultima data dinscomfortul unei provocari noi?
- Cine /ce ma poate ajuta?
- Cine trebuie sa devin eu ca sa pot/stiu/indraznesc ?
Acestea sunt cateva intrebari simple care functioneaza mereu, macar sa privim cu ochi critici gandurile care nu ne ajuta. Dupa un timp vom invata sa nu presupunem ca un gand este adevarat, ci sa verificam inainte sa ii dam voie sa ne influenteze semnificativ deciziile, actiunile si pana la urma calitatea vietii.
Tu STII ce stii, si poti sau lasi indoiala sa decida limitele tale ?
Incearca intrebarile de mai sus si poveseste-mi cum au functionat. 🙂
Follow me!